Balchik - Ziua a-III-a "Legume bulgăreşti" - luni 30 april 2012

    Ne trezim ceva mai relaxaţi, azi nu avem griji, o vizită la Capul Kaliakra, apoi plajă şi relaxare.

    De data aceasta ne luăm gecile pe noi, nu am uitat încă frigul îndurat ieri la întoarcerea de la Dalboka. Ne urcăm pe căluţ şi pornim spre Kaliakra. Ştim unde e, doar am văzut ieri că e la 'doar 3 km' de Dalboka.

    Capul Kaliakra e mai plin de lume decât Balchik-ul însăşi. Ne amestecăm şi noi printre zecile de turişti, ne salutăm respectuos şi cu o multitudine de alţi mobrişti, şi ne punem pe făcut poze.

    Cetatea a cunoscut mai multe stadii de dezvoltare, s-a extins şi s-a retras, după vremuri. Chiar şi astăzi există o bază militară activă, totuşi nu se îngrădeşte accesul turiştilor. Ne învârtim, ne minunăm, mai pozăm pietre, apoi ne decidem să dăm ascultare şoriceilor din burtă, şi ne aşezăm la singura terasă de pe peninsulă şi comandăm specific maritim, cum deja ne-am obişnuit, eu aleg peşte prăjit, iar Lina, după multe răsfoiri şi indecizii, se riscă la o salată de midii. După experienţa de la Dalboka era puţin cam sceptică cu privire la scoici, dar cum ea avusese noroc, a riscat şi pare-se că a avut baftă şi de această dată. Midiile din salată erau decorticate şi salata s-a dovedit a fi gustoasă.

    Soarele ardea ca-n luna lui cuptor, deşi e sfârşit de aprilie, aşa că ne-a copt puţin. Ca să ne răcorim, am comandat câte două beri, mari şi reci; da, a mea era fără alcool.

    Cu burţile aranjate, ne-am mai învârtit pe peninsulă, am făcut poze la diverse păsări şi chiar la delfini. Mă rog, pozele nu prea au ieşit, pare-se delfinii nu au bunul simţ de a sta frumos la poză. Măcar ne-am delectat privirile cu jocul lor copilăresc, arcuindu-şi spinările peste valuri în razele soarelui.

    Hotărâm că ne-a bătut suficient soarele în cap încât să ne punem căştile şi să pornim din nou spre Albena să ne bucurăm de vreme, lăsând soarele să ardă şi alte părţi ale corpului.

    Ajunşi pe plaja de la Albena, ne punem la plajă, după ce ne mai răcorim cu două beri. Berea bulgărească e chiar bună, spune Lina, căci eu nu aş putea confirma, berea fără alcool are acelaşi gust peste tot, pipi de cal.

    E cald şi frumos, şi îmbie la lene, aşa că stăm tolăniţi la soare, pălăvrăgim, dezbatem unele aspecte ale vieţii, ne băgăm picioarele în apă, doar picioarele căci apa numai nu face gheaţă la mal. Îmi fac curaj, şi hotărăsc că nu se poate să ajung la mare fără să fac o baie. Îmi iau inima-n dinţi şi mă avânt în mare. Nu pot spune dacă am stat un minut, sau trei, cert e că am înnotat puţin, apoi am descoperit că e mult mai bine în afara apei, aşa că am ieşit să mă încălzesc la soarele care bate în retragere.

    Chiar spre vest sunt munţii, şi soarele apune repede aici, ori dacă nu apune, ştiu că se ascunde foarte bine după creste. E totuşi aprilie, la umbră e o idee răcoare, aşa că ne îmbrăcăm şi ne întoarcem spre Balchik.

    Toate zilele cât am stat aici, am mâncat specific marinăresc, peşte, scoici, iar peşte, aşa că în seara aceasta, hotărâm că vrem să mâncăm şi altcevea, o legumă, o trufanda. După ce am legat căluţul şi am lăsat lucrurile în cameră, o luăm la pas să căutăm o terasă unde se mănâncă bine. Sunt pieton şi vreau să mă desfăt şi eu cu o bere adevărată.

    Alegem terasa după felul frumos în care era decorată, şi după faptul că era populată, semn că mâncarea e bună. Chelnerul ne întâmpină binevoitor şi ne vorbeşte în română chiar. Cum eram sătui de peşte, scoici, midii şi alte fructe de mare, hotărâm să ne 'porcim', aşa că servim cea mai bună legumă bulgărească, porcul. Eu costiţe, iar Lina o tigaie picantă, care s-a dovedit delicioasă şi imensă. La aşa trufandale, nu ne putem încurca cu bere, aşa că luăm un Muscat din partea locului. Alegere mai bună nu cred că se putea, vinul s-a dovedit extraordinar de bun, atât de bun, că în scurt timp chelnerul desfăcea cea de-a doua sticlă.

    Am mâncat bine, am băut bine, am pălăvrăgit vrute şi nevrute, şi în cele din urmă ne-am retras, cu burţile pline, la somn. Mâine urmează întoarcerea spre casă, şi ne hotărâm s-o luăm mai de dimineaţă din loc, sperând să evităm aglomeraţia.

Adormim obosiţi în ultima noapte
la poalele oraşului lui Dionisos.